În acest articol voi prezenta argumente despre esența terapeutică pe care o conțin poveștile, fie că este vorba despre povești pentru adulți sau copii. Care sunt beneficiile ascunse printre rândurile “izvorului de înțelepciune” menit să adune și vindece generațiile de ieri și astăzi?
Ce știm despre povești și mituri?
Dr. Clarissa Pinkola Estes afirmă despre povești că au o putere imensă. Și “nu ne cer să facem, să fim, să acționăm – e de ajuns să le ascultăm. Poveștile au remedii pentru recuperarea oricărui impuls psihic pierdut. Suscită emoție, tristețe, întrebări, înțelegere, nostalgii” (Clarissa Pinkola Estes, 2019).
Poveștile conțin material inconștient într-o formă deghizată, pentru a fi absorbit și interiorizat de către ascultător, pentru a fi folosit în viața sa personală și apoi, în timp util, pentru a fi transmis celorlalți (Dwivedi, 2006).
De asemenea, miturile încearcă să răspundă la întrebări complexe, precum cele legate de proveniență sau apartenența la un grup. Ele fac posibilă identificarea individului sau grupului cu strămoșii ancestrali (Dwivedi, 2006).
“Poveștile sunt mult mai bătrâne decât arta și psihologia. Și așa va fi mereu.”
(Clarissa Pinkola Estes, 2019)
Poveștile “le luăm ca vitamine pentru suflet… Ele repun în mișcare viața interioară, și acest lucru este deosebit de important atunci când viața interioară este înfricoșată, blocată sau strâmtorată. Poveștile ung mecanismele noastre lăuntrice, stimulează adrenalina, ne arată calea de ieșire și deschid porți largi în ziduri până atunci oarbe, porți ce duc spre țara viselor, spre iubire și înțelepciune…” (Clarissa Pinkola Estes, 2019)
Poveștile vindecă
Poveștile au funcție educațională dar și videcatoare. Morala fabulelor, parabolelor și a poveștilor populare a fost folosită în fiecare cultură pentru a educa și împărtăși valori (Dwivedi, 2006, p.6). Au menirea de ajuta copiii în înțelegerea și descoperirea modalităților de a face față provocărilor și de a găsi soluții pentru acestea (Mitu, 2018). Autoarea de povești terapeutice pentru copii, mai afirmă și faptul că poveștile stimulează imaginația copiilor, le cultivă valori, modele de comportament și resurse noi. Mesajul poveștilor îi învață pe copii să fie receptivi în loc să fie reactivi (Mitu, 2018).
“În povești aflăm instrucțiuni menite să ne călăuzească prin dificultățile existenței.”
(Clarissa Pinkola Estes, 2019)
Metafora terapeutică
Ce este metafora? Este un limbaj simbolic folosit secole de-a rândul cu scopul de a învăța oamenii (Mills & Crowley, 2014). Potrivit autorilor, morala/ mesajul exprimate indirect dar într-o formă memorabilă pentru cel care ascultă, aduce iluminare și cunoaștere.
De ce alegem poveștile terapeutice?
În loc să vorbească direct cuiva despre îngrijorările sale sau în loc să sugereze direct cuiva să răspundă într-un mod anume, terapeuții care folosesc metafora folosesc poveștile ca mijloc de stimulare a asociațiilor subiective ale ascultătorului. Potrivit Burns (2007), ascultătorului i se spune o poveste despre altcineva în alte circumstanțe sau i se oferă o analogie elaborată, care se referă doar indirect la preocupările pe care le are. Potențiale beneficii ale utilizării metaforelor terapeutice prin intermediul poveștilor sunt:
1. Avantajul de a putea învăța din experiența cuiva;
2. Scăderea potențialului de a trezi rezistență din partea celui care ascultă, oferindu-i sugestii într-un singur pas;
3. O mai mare flexibilitate în a permite clientului/ ascultătorului posibilitatea de a interpreta semnificația metaforei în propriul său mod unic;
4. Adaptabilitatea metaforelor;
5. Potențialul pentru a aduce la viață învățări terapeutice importante într-un mod memorabil (Burns, 2007);
Limitări
Cu toate acestea Burns (2007) postulează faptul că potențialul terapeutic al metaforelor poate fi ușor negat, mai ales dacă condițiile în care sunt utilizate nu sunt adecvate. De asemenea, există limitări asociate cu utilizarea metaforei:
1. Metaforele sunt o formă abstractă de comunicare, fiind mulți oameni destul de concreți în stilul lor cognitiv;
2. Metaforele cer ascultătorului să se angajeze în ceea ce se numește o „căutare a relevanței”, un proces pro-activ pe care oamenii pasivi s-ar putea să nu se străduiască să îl realizeze;
3. Metaforele pot fi văzute ca evazive în lipsa lor de relație directă cu preocupările clientului și astfel devalorizate dacă clientul preferă un stil mai direct (Burns, 2007).
“Povestea e un medicament care pune pe picioare și pe drumul cel bun individul și comunitatea.”
(Clarissa Pinkola Estes, 2019)
Autorii Carlson și Arthur (1999) afirmă faptul că prin povești terapeutice și joc copiii pot realiza creșterea personală, pot vindeca și ameliora dureri emoționale, pot prelucra evenimentele și experiențele lor traumatice într-un mediu care este atât natural cât și confortabil.
Sper că acest articol a fost util pentru tine. Îți doresc succes în alegerea poveștilor potrivite pentru creșterea ta sau a copiilor din viața ta. Sunt aici dacă ai nevoie și de alte informații referitoare la subiect.
Și dacă ai nevoie de sugestii privind poveștile terapeutice, scrie-mi!
Acest articol face referire la următoarele lucrări:
Burns, G. W. (Ed.). (2007). Healing with stories: Your casebook collection for using therapeutic metaphors. John Wiley & Sons.
Dwivedi, K. N. (Ed.). (2006). The therapeutic use of stories. Routledge.
Mills, J. C., & Crowley, R. J. (2014). Therapeutic metaphors for children and the child within. Routledge.
Mitu, A. (2018). Țara lui Noapte Bună și fabrica de vise – Teama de întuneric și apariția coșmarurilor. Editura Diana.
Pinkola Estes, C. (2019). Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului Femeii Sălbatice. Editura NICULESCU.
