Cum ne raportăm la stres?

“Înțelegerea modului de percepție a stresului ca amenințare sau provocare ajută la identificarea mecanismelor de combatere.”

Ce este raportarea la stres?

Raportarea la stres este o convingere meta-cognitivă despre natura stresului în general, și există indiferent de modul în care ne evaluăm cerințele și resursele (Crum, Akinola, Martin & Fath, 2017; Crum, Salovey & Achor, 2013).

Cu alte cuvinte, raportarea la stres (engl. Stress mindset) funcționează ca o lentilă mentală, influențând modul în care percepem stresul și efectele acestuia asupra noastră. Putem adopta, în funcție de modul în care percepem stresul, fie atitudini defensive, considerând stresul debilitant, fie acceptând provocările stresante, observând și efectele lui benefice pentru dezvoltarea noastră (Crum, Salovey & Achor, 2013).

Modalitați de raportare la stres

În mod obișnuit ne raportăm la stres negativ sau pozitiv și considerăm despre efectele sale că dăunează dezvoltării noastre, sau că este stimulant și provocator. Cu toate acestea, răspunsul nostru la stres se poate încadra undeva între cele două extreme: pozitiv și negativ, în funcție de resursele disponibile (Jamieson, Crum, Goyer, Marotta & Akinola, 2018).

“În general Oamenii percep stresul ca fiind pozitiv sau negativ, totuși în funcție de resursele disponibile pentru a-i face față, răspunsul lor poate varia pe un continuum între cele două extreme.”

În general, persoanele nu au capacitatea sau luxul de a controla direct cantitatea obiectivă de stres cu care se confruntă (Crum și colab. 2017). Raportarea la stres este influențată de credințele persoanei (Crum, 2011).
Înțelegerea modului de percepție a stresului ca amenințare sau provocare ajută la identificarea mecanismelor de coping și alegerea ulterioară a opțiunilor mai eficiente de răspuns în diverse contexte (Crum și colab., 2017). Ce putem face pentru a fi mai eficienți atunci când considerăm stresul negativ, sau atunci când ne ia valul mecanismelor defensive?

Observă percepția ta la stres

Observarea gândurilor ce rulează în mintea noastră și a emoțiilor pe care le avem în legătură cu evenimentul stresant, persoanele “stresante”, sau chiar despre noi, este un pas important. Știu că se vorbește mult despre conștientizare, dar este cheia către tiparele noastre de funcționare, către credințele noastre care ne-au modelat întregul parcurs in viață.

Cum ne face să ne simțim factorul stresant?
Ce gândim despre ceea ce ni se întâmplă?

În mod normal situațiile stresante agață în noi mecanismele (soluțiile) vechi de funcționare, acelea care ne-au ajutat la un moment dat să depășim cu brio crizele. Doar că o soluție devenită inflexibilă de multe ori nu ne mai aduce rezultatele dorite, pentru a fi utilă e nevoie ca aceasta să fie adaptată problemei de astăzi. Soluțiile vechi și rigide  generează și mai mult stres, și mai multe suferințe emoționale, întărind ideile preconcepute despre nereușită.

Lucrurile descrise formează o buclă pe care reușim cu greu să o observăm și să o controlăm. 
În această situație este util un set de întrebări, o schemă mentală, prin care să aducem în sfera conștiinței felul cum ne simțim (furioși, triști, disprețuitori, speriați, etc), credința care se activează ( de exemplu “știam eu că așa va fi”, “oamenii sunt neserioși”, etc) dar și comportamentele care urmează (fie de liniștire, fie de perpetuare a situației stresante). 
Știu, am scris aici doar jumătate din lucrul pe care îl face un terapeut când te ajuta să depășești crizele, dar e un început fără de care nu poți aduce schimbări benefice în viața ta.
Fără conștientizare nu are loc înțelegerea și evoluția. Primele mele achiziții în terapie au venit în urma exercițiului conștientizării modurilor mele de funcționare.

Un model de analiză a ceea ce simți

Te invit să analizezi modul tău de reacție și raportare la stres ca prim pas în evoluția ta.

Sper că acest articol ți-a furnizat informații utile despre modalitatea în care percepi și gestionezi stresul, și te aștept cu întrebări sau comentarii aici.

Acest articol abordează următoarele articole științifice:

Crum, A. (2011). Evaluating a mindset training program to unleash the enhancing nature
of stress. Academy of Management Proceedings, 1, 1-6. Briarcliff Manor, NY 10510: Academy
of Management.

Crum, A. J., Akinola, M., Martin, A., & Fath, S. (2017). The role of stress mindset in
shaping cognitive, emotional, and physiological responses to challenging and threatening
stress. Anxiety, stress, & coping, 30(4), 379-395.

Crum, A. J., Salovey, P., & Achor, S. (2013). Rethinking stress: The role of mindsets in
determining the stress response. Journal of Personality and Social Psychology, 104(4), 716–733.

Jamieson, J. P., Crum, A. J., Goyer, J. P., Marotta, M. E., & Akinola, M. (2018).
Optimizing stress responses with reappraisal and mindset interventions: An integrated
model. Anxiety, Stress, & Coping, 31(3), 245-261.

• Viață-Moarte-Viață. Doliu.
• Consilierea elevilor supradotați
• Deficitul de atenție
• Modalități de abordare ale codependenței
• Crizele de dezvoltare ale elevilor supradotați