Pentru că într-un articol anterior te-am familiarizat cu definiția codependenței, a modurilor cum se manifestă dar și de unde se trage, doresc să îți prezint și partea plină a paharului.
Cum sunt relațiile de dependență?
Modalitatea în care relaționăm în cuplu se poate schimba de-a lungul timpului. Vei afla cum pe parcurs. Este bine știi că dependența emoțională afectează mai mult decât relațiile de iubire, se poate extinde și în relațiile cu prietenii, colegii de muncă, poate rămâne în relațiile cu membrii familiei de origine, părinți, frați, alte rude.
Mulți oameni trec prin relații toxice și povara este semnificativă pe umerii lor.
Și eu am experimentat dependența afectivă dar am lucrat mult cu mine. Mărturisesc astăzi că interdependența este minunată.
Înainte de a aborda rolurile pe care le ocupă în cuplu partenerii codependenți este nevoie să îți prezint tipurile de identitate ale partenerilor: identitate neconsolidată sau identitatea puternică.
Cum afectează dependența emoțională identitatea?
Codependenții trăiesc iluzia fortificării propriei identități prin celălalt. Ei cred că liniile punctate ale identității personale se vor suprapune peste liniile punctate ale partenerului și, în sfârșit, vor crea un întreg împreună.
Credința partenerilor dependenți este deseori bazată pe idea că celălalt le dă forță, sau că ei sunt sursa de vitalitate pentru celălalt. Și nu este așa, ambii parteneri seacă de energie. Partenerii împreună alimentează doar procesele care mențin dependența. Aceasta se însoțește cu stres emoțional, anxietate, jenă, groază, neglijare, certuri, probleme financiare etc.
Jocul ghicitului și anticipatului dorințelor celuilalt, tendința către perfecționism, contravin unei dezvoltări autentice. Retragerea partenerului din relația de dependență este văzută ca fiind cea mai mare amenințare.
Investiția afectivă pe care dependentul o face doar într-o singură relație este mult prea mare încât acesta nu mai are energie suficientă pentru a îndeplini și celelalte roluri sociale, sau pentru a-și dedica timpul propriilor nevoi, hobby-uri, autodezvoltării și autodepășirii. Sunt neglijate relațiile de prietenie, sau în cele din urmă prietenii se satură să vadă și audă doar ce are de spus dependentul emoțional, pentru că el nu își vede și nu își aude prietenii.
Gelozia, care persistă în cuplul dependent apare din nesiguranță și poate ajunge până la paranoia, iar adultul dependent afectiv va căuta tot felul de dovezi pentru a o pune în scenă. Posesivitatea și dorința de control sunt iluzii care par cele mai la îndemână pentru a-l reține în relație pe partener.
Cum este să fii interdependent?
Într-o relație de interdependență se crează premise pentru îmbogățirea imaginii de sine a fiecăruia. În libertatea de a alege identitatea deja conturată nu are nevoie de relații exterioare pentru a fi în siguranță. Nu de nevoie și din anxietate se construiește relația matură, ci din alegerea de a fi în relație. Încrederea liniștitoare și confortul pentru ambii parteneri sunt motoarele relației sănătoase.
Autonomia și relațiile mature
Adultul autonom este precum o masă cu 4 picioare, în timp ce adultul dependent este o masă cu un singur picior pe mijloc. La tăierea unuia dintre picioare adultul sănătos se va sprijini pe celelalte 3 picioare rămase (resurse sale), dependentul însă se va prăbuși. Pentru adultul din relația sănătoasă este caracteristic să acționeze când viața îi oferă provocări, dependentul –reacționează și ia cu greu decizii de a acționa.
Interdependența se bazează pe încredere în sine și pe credința că lumea nu este neapărat doar celălalt, și că lumea nu este un loc rău. Asumarea trecutului, acceptarea lui, introiecția, flexibilitatea și adaptabilitatea sunt mecanismele care perpetuează interdependența.
În relații mature comunicarea liberă are la bază acceptarea și plăcerea de a duce o viaţă dublă: viaţa mea cu celălalt, cu ceilalţi şi o altă viaţă numai a mea, în care îmi sunt cu adevărat suficient mie însumi (Salome, 2003).
“nici un dependent nu poate împrumuta celuilalt din personalitatea sa”
Codependența și triunghiul dramatic
Relația de codependență amintește de funcționarea defectuoasă din interiorul triunghiului dramatic. Rolurile pe care și le asumă partenerii sunt un mijloc de supraviețuire. Acestea sunt: Eroul (Conciliatorul, Negociatorul), Martirul (Țapul ispășitor), Mascota (Clown-ul familiei) și Copilul uitat. Rolurile se pot schimba între ele în funcție de context (Hemfelt, R., Minirth, F., & Meier, 2001). Un rol simultan cu oricare din cele de mai sus fiind Complicele.
Pe lângă aceste roluri pot fi întâlnite și rolurile triadei Victimă- Salvator- Persecutor.
Cum recunoști victima?
Victima iubește să se simtă neputincioasă, să răspundă la solicitările neplăcute ei, reacționând dureros la critici, depinde de părerile altor persoane. Este mereu alarmată, îi este frică de singurătate, ocupă poziția de vampir, nu simte limita Eu-lui personal.
Victimele sunt neputincioase și puternice în același timp. Demonstrând nefericirea și sentimentele lor amare, ei folosesc acest tip de șantaj pentru a-i manipula pe ceilalți. “Dacă sunt suficient de nefericit, se va schimba!”, “Dacă sunt furios și obosit, atunci nu va trebui să comunic cu soția și copiii mei!”. Victimele caută aliați în nenorocirile lor. De curaj e lipsită atât victima cât și agresorul (Grigoryan, 2014).
Drama acestor roluri este punctul de vedere conform căruia oamenii privesc ca într-o oglindă spartă și foarte întunecoasă scenariul lor de viață. Astfel vederea este diminuată, redusă la o imagine distorsionată, departe de realitate (Hemfelt, R., Minirth, F., & Meier, 2001).
Dacă ne-am asculta, ne-am înțelege
Un exemplu bine ilustrat despre acest tip de relație defectuos aduce J. Salome în cartea „Dacă m-aș asculta m-aș întelege”. Găsești mai jos trimitere la magazinul on-line de unde poți cumpăra cartea.
„Nu eşti niciodată lângă mine când am nevoie de tine şi văd bine că te-ai săturat de mine. Nu mă iubeşti cu adevărat și prin ajutorul tău nu ai făcut decât să mă legi de tine.” Dacă bărbatul învinovăţit va persevera în devotamentul său, această situaţie de dependenţă reciprocă va creşte: nici unul dintre cei doi nu va avea grijă de el însuşi atâta timp cât se va concentra asupra celuilalt şi va fi preocupat de nefericirea celuilalt. Femeia caută să fie luată în grijă, îi cere celuilalt să facă pentru ea; bărbatul încearcă să panseze rănile pe care el însuşi i le face, el face pentru celălalt şi astfel îl îndepărtează. Devenind în acelaşi timp călău și salvator neputincios, începe să se considere el însuşi o victimă hărţuită de cerinţe imposibile sau învinovăţită de a fi îndrăznit să spere într-o schimbare. Se simte obligat să îşi recunoască propriile nevoi, propriile aşteptări şi aceasta îl răneşte.”
Dacă recunoști acest tipar, descris de Salome, poate că este cazul să privești adânc în tine și să vezi cum te simți în relațiile tale. Cum te simți tu cu tine?
Același autor abordează subiectul violenței, des întâlnite, în astfel de relații victimă-călău. Cei doi/ sau măcar unul, prinși într-o astfel de relație, pot ajunge să creadă că celălalt îi aparține și dacă îi provoacă durere, atunci trebuie sa plătească prin abuz fizic sau psihologic (Salome, 2003).
Cum ieși din labirintul codependenței?
Efectele negative ale dependenței afective care se răsfrâng asupra tuturor sferelor vieții adultului cu siguranță merită o atenție deosebită atunci când apare necesitatea intervenției terapeutice. Există numeroase forme de părăsire a acestui labirint, voi enumera câteva din strategiile recomandate de autorii cărții „Labirintul codependenței”, pe care le consider utile:
- Introspecție și auto-descoperire;
- Inventarul relațiilor;
- Controlul dependenței + Stabilirea limitelor;
- Despărțirea de casă+ (uneori) Întreruperea relațiilor sexuale/ Limitarea timpului petrecut împreună/ Limite ale violențelor verbale sau fizice;
- Manifestarea durerii pentru pierderile suferite;
- O nouă percepție de sine;
- Noi experiențe;
- Întoarcere acasă;
- Înțelegerea relațiilor;
- Consecvență.
Este important dacă persoana codependentă își dorește să vadă suferința care îi guvernează viața, dacă dorește și poate să o metabolizeze, sau dacă alege să o transmită mai departe, chiar și copiilor săi, sau sa sfârșească în ea.
Voi încheia acest articol cu următorul citat, care sper că va trezi în tine blândețe și acceptare, asumare și putere pentru a întemeia relații mature:
“Cei mai mulți dintre noi am apărut pe lume în urma a cel putin o clipă de dragoste dintre un bărbat și o femeie. Se gândeau ei oare, în timp ce se iubeau, la câte probleme ne vor lăsa moștenire?”
(Patrice van Eersel & Catherine Maillard, 2011)
Acest articol face referire la următoarele cărți și articole șțiințifice:
Eersel, P., & Maillard, C. (2011). Mă dor strămoșii. Editura Philobia.
Hemfelt, R., Minirth, F., & Meier, P. (2001). Labirintul codependenţei. Drumul spre relaţii interumane sănătoase.
Salome, J., & Galland, S. (2002). Dacă m-aş asculta m-aş înţelege. Bucureşti: Curtea Veche.
Григорян, Т. В. (2014). Агрессор и жертва: антигуманные социальные роли. Исторические, философские, политические и юридические науки, культурология и искусствоведение. Вопросы теории и практики, (4-2), 42-44.